Aspecte ale politicii de mediu din UE in relatiile interstatale

[08/06/2015]

Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de masuri minime de protectie a mediului, ce aveau în vedere limitarea poluarii.
Aparitia principiilor în politica ambientala a Comunitatii s-a produs în cadrul procesului de elaborare a PAM I, la initiativa delegatiei germane, care a propus un set de 10 astfel de principii.

Principiile de protectie a mediului de care fiecare stat membru trebuie sa tina cont pe plan intern, principii ce au fost pe larg explicate intr-un articol mai vechi, sunt:

Protectia mediului trebuie sa constituie un element central al politicii economice si sociale a statului.
Principiul „Poluatorul plateste”
Principiul compensarii prejudiciului
Principiul actiunii preventive
Principiul precautiei
Principiul protectiei ridicate a mediului
Principiul integrarii
Principiul proximitatii
Principiul subsidiaritatii
Principiul exercitarii de catre state a dreptului suveran de a exploata resursele sale naturale, dar în asa fel încât sa nu aduca prejudicii altor state.

Viziunea Uniunii Europene privind principiile de protectie a mediului care trebuie respectate pe plan extern:

Principiul sic-utere tuo: obligatia statelor de a asigura ca activitatile desfasurate în limitele jurisdictiilor lor nationale nu cauzeaza daune mediului altor state.
Art. 3 din Actul Final de la Helsinki din 1975 stabileste ca fiecare dintre statele semnatare, în conformitate cu principiile dreptului international, trebuie sa se asigure ca activitatile desfasurate pe teritoriul lor nu cauzeaza degradarea mediului într un alt stat membru sau în regiuni situate dincolo de limitele jurisdictiei sale nationale.

Principiul bunei vecinatati: Constitutia României a integrat acest principiu în art. 10: România întretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, în acest cadru, relatii de buna vecinatate, întemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise de dreptul international”.

Principiul notificarii si consultarii: statelor li se recomanda sa recurga la schimbul de informatii sau la consultari bilaterale ori de câte ori activitatile dintr un stat ar putea avea efecte daunatoare în una sau mai multe tari (Planul de Actiune al Conferintei de la Stockholm din 1972). În cadrul acestui principiu sunt incluse o serie de alte obligatii cu caracter specific, care vizeaza: schimbul de informatii; necesitatea notificarii si consultarii cu statele potential afectate; cerinta coordonarii la nivel international a activitatilor de cercetare.

Principiul informarii si cooperarii internationale: a fost conturat la Stockholm în 1972, unde în art. 24 se prevedea: „Chestiunile internationale cu privire la protectia di ameliorarea mediului ar trebui sa fie abordate într-un spirit de cooperare de catre toate tarile mari sau mici pe picior de egalitate...”. Statele au de asemenea obligatia de a se informa în situatii critice.

Principiul accesului egal la procedurile administrative si judiciare: conform principiului accesului egal, persoanele (fizice si/sau juridice) afectate dintr un stat, trebuie sa li se confere acelasi acces la remediere si reparare, care este furnizat partilor afectate din statele în care sunt localizate activitatile poluatoare.

Cuvinte cheie: politica,mediu,UE,externa,interstatal