Principalii factori de risc privind mediul inconjurator din România

[14/10/2014]

Informatii deosebit de utile referitoare la Principalii factori de risc privind mediul inconjurator din România se regasesc in “Strategia Natională pentru Dezvoltare Durabilă a României”. Potrivit datelor din acest document principalii factori care au indus, în ultimele decenii, modificarea compozitiei şi structurii ecologice, respectiv a capacitătii de sustinere şi bio-productive a capitalului natural al României sunt:

1. Extinderea şi intensificarea sistemelor de productie agricole prin transformarea unor ecosisteme naturale sau semi-naturale în terenuri arabile şi amenajarea lor pentru aplicarea tehnologiilor de productie intensivă:
- luncile inundabile ale râurilor principale şi în special lunca Dunării au fost îndiguite şi transformate în ecosisteme agricole intensive în proportie de 20-80%;
- o mare parte din păşunile cu vegetatie de stepă şi a terenurilor cu exces de umiditate au fost transformate în terenuri arabile;
- perdelele forestiere şi multe corpuri de pădure din zona de câmpie sau din luncile râurilor au fost defrişate etc.);

2. Industrializarea rapidă prin dezvoltarea infrastructurii de productie în mari unităti, cu precădere în sectoarele metalurgiei feroase şi neferoase, industriei chimice şi petrochimice, constructiilor de maşini.
Industrializarea necorelată cu măsuri de protectie a condus la:
- creşterea consumului de resurse ne-regenerabile (minerale şi energetice) din surse autohtone şi externe;
- poluarea aerului, apelor de suprafată şi subterane şi a solului.

3. Supraexploatarea resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile pentru a alimenta procesele de productie din economie;

4. Concentrarea industriei forestiere în mari unităti, ceea ce a favorizat supraexploatarea pădurilor naturale şi, implicit, dezechilibrarea ecologică a multor bazine hidrografice montane;

5. Executarea de lucrări hidrotehnice ample pentru crearea acumulărilor de apă şi protectia împotriva inundatiilor fără efectuarea unor studii de impact, ceea ce a afectat anumite specii de animale;

6. Creşterea capacitătii de productie a energiei electrice, inclusiv în centrale termoelectrice mari, bazate pe consumul de cărbune inferior;

7. Dezvoltarea urbană şi transferul de populatie din mediul rural, însotite de măsuri insuficiente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi apelor uzate;

8. Extinderea activitătilor de minerit la suprafată şi acumularea haldelor de steril;

9. Diversificarea surselor şi creşterea densitătii emisiilor în fază lichidă, gazoasă şi solidă şi intensificarea procesului de poluare prin încălcarea frecventă a limitelor maxime de emisie a agentilor poluanti şi a prevederilor legale privind protectia mediului;

10. Introducerea intentionată sau involuntară de specii străine în ecosistemele naturale sau agricole (pentru o bună parte din acestea s-au acumulat date semnificative care probează potentialul lor invaziv şi de perturbare a sistemelor naturale şi semi-naturale).

În anii procesului de tranzitie spre o guvernare democratică şi economia de piată functională s-au făcut numeroase greseli, cu consecinte majore asupra capitalului natural.
Din perspectiva principiilor şi obiectivelor dezvoltării durabile principalele consecinte ale dezvoltarii economice necontrolate asupra stării capitalului natural sunt:

• Manifestarea unui proces activ de erodare a diversitătii biologice care se exprimă prin:
- disparitia unor specii de plante (fenomen documentat în cazul a 74 specii de plante superioare);
- 1.256 specii de plante superioare au fost evaluate cu statut de specii rare, 171 au statut de specii vulnerabile şi 39 specii periclitate;
- din cele 105 specii de mamifere prezente în fauna autohtonă, 26 specii sunt periclitate, 35 specii sunt vulnerabile şi 25 specii arată un pronuntat declin;
- din cele 216 specii de peşti inventariate în apele de pe teritoriul României, 11 specii sunt periclitate, 10 specii sunt în stare critică şi 18 sunt vulnerabile.

• Fragmentarea habitatelor multor specii şi întreruperea conectivitătii longitudinale (prin bararea cursurilor de apă) şi laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrângerea rutelor de migratie a speciilor de peşti şi a accesului la locurile potrivite pentru reproducere şi hrănire).

• Restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranzitie (perdele forestiere, haturi, zone umede din structura marilor exploatatii agricole) cu efecte negative profunde asupra diversitătii biologice şi a functiilor de control al poluării difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafată şi evolutiei undei de viitură, controlului biologic al populatiilor de dăunători pentru culturile agricole, reîncărcării rezervelor sau corpurilor subterane de apă.

• Modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configuratiei structurale a bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, asociată cu reducerea foarte semnificativă a capacitătii sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care operează la scara bazinului hidrografic. Multe bazine hidrografice au fost torentializate.

• Destructurarea şi reducerea capacitătii bio-productive a componentelor capitalului natural din sectorul agricol.

Totalitatea modificărilor structurale care s-au produs în timp îndelungat, în primul rând ca urmare a diversificării şi creşterii presiunii antropice, şi care sunt reflectate în configuratia actuală a structurii ecologice a capitalului natural al României a condus, de asemenea, la diminuarea capacitătii sale bio-productive şi de sustinere a cerintelor pentru resurse şi servicii din partea sistemului socio-economic national. A crescut astfel vulnerabilitatea teritoriului Romaniei fată de hazardurile geomorfologice, hidrologice şi climatice.

Capacitatea bio-productivă a capitalului natural al României, în structura sa actuală, exprimată în echivalent de suprafată productivă globala per individ (g ha/ind) este estimată la nivelul de 2,17 g ha/ind, reprezentând cu putin peste jumătate din potentialul estimat de 3,5 – 4 g ha/ind.
Acest declin major al capacitătii bio-productive sau de suport a capitalului natural reflectă transformările survenite şi cumulate în toate categoriile de componente ale capitalului natural, dar, în special, în cele ale sectorului agricol şi silvic.
În acest moment, capacitatea bio-productivă a capitalului natural este depăşită de amprenta sistemului socio-economic evaluată pentru anul 2004 la nivelul de 2,45 g ha/ind şi pentru anul 2006 la 2,7 g ha/ind.

Concluzia de mai sus atrage atenia asupra faptului că dezvoltarea economică a României continuă să urmeze o cale nesustenabilă. Capacitatea de suport a capitalului natural este depăşită, iar decalajul tinde să se mărească în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii şi pot intra în conflict cu preceptele dezvoltării durabile, generând efecte negative asupra structurii şi capacitătii de suport ale capitalului natural.

Echipa RuralOnline

Cuvinte cheie: factori,ris,pentru,mediu,Romania,protectie