Oportunitati de a obtine finantari pentru dezvoltarea afacerilor in zonele montane defavorizate in perioada 2014 – 2020

[10/09/2014]

In perioada 2014 – 2020 o atentie deosebită se va acorda zonelor montane defavorizate. Aceste zone au fost avute în vedere la elaborarea orientărilor strategice naționale.
Astfel, zona montană defavorizată din România este constituită din suma suprafeţelor unităţilor administrativ‐teritoriale (UAT) desemnate conform următoarelor criterii:
‐ Unităţile administrativ‐teritoriale (UAT) situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT;
‐ UAT situate la altitudini medii între 400 – 600 m şi care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT.
Lista completă a UAT este parte componentă a Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), fiind aprobată odată cu acesta prin Decizie a Comisiei Europene.
In perioada de programare 2007-2013, zona montana defavorizata a Romaniei a fost formata din 657 UAT, reprezentand 20% din numarul de UAT existent in Romania, cu o suprafată totală de 71.341 kmp, respectiv 30% din teritoriul national (239.391 kmp), zonă in care trăiau 3.270.793 persoane (aprox. 20% din populatia tării).

Zonele de munte se disting de alte regiuni prin dezavantaje naturale, ce nu pot fi schimbate (altitudine, climă, pantă, fertilitate scăzută a solului, perioade mai scurte de vegetatie) si prin dezavantaje structurale, precum scăderea populatiei tinere, distantele mari fată de centrele administrative, izolare fată de căile de comunicatie si pietele de desfacere.
Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilitătilor de utilizare a terenului agricol, din cauza conditiilor de climă, pantelor si substratului geologic, este considerată defavorizată. Acest areal este fragil din punct de vedere ecologic, antrenand eforturi mari, cu restrictii in exercitarea unor activitati economice si in utilizarea terenurilor, implicand o crestere a costurilor tuturor activitatilor si lucrarilor, aspecte ce confera producătorilor agricoli crescători de animale, un drept natural la diferenta si compensare.

Tocmai fiindcă există atatea dezavantaje in Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă ‐ Obiective 2013 ‐ 2020 ‐ 2030 s-a acordat o atentie deosebită zonelor montane defavorizate. S-a elaborat un plan care prevede diverse directii de actiune pentru a sprijini populatia si intreprinzătorii din zonele montane defavorizate. Principalele teme avute in vedere sunt: agricultura, resursele umane, populația tânără, activitățile din sfera economică, turismul, infrastructura de transport și serviciile de bază, resursele forestiere, biodiversitatea, managementul deşeurilor, patrimoniul imaterial și creaţia contemporană și patrimonial cultural material.
Fiecare din aceste teme prevede măsuri clare, care se vor concretiza prin programe de finantare. Pentru cei care doresc să initieze o afacere la tara, din lista lungă de măsuri cele mai interesante sunt:

1. Sprijinirea creării și dezvoltării formelor asociative ale fermierilor pentru comercializarea produselor;

2. Susținerea investițiilor pentru modernizarea fermelor inclusiv pentru eficientizarea utilizării resurselor în cadrul fermei;

3. Sprijinirea producerii și valorificării produselor locale;

4. Facilitarea accesului la capital (bănci, IFN).

5. Promovarea serviciilor de consultanță și consiliere care să răspundă nevoilor de informare/formare ale fermierilor;

6. Sprijinirea tinerilor antreprenori din zona montană defavorizată pentru demararea unei afaceri;

7. Sprijinirea IMM‐urilor și a celorlalte forme de mici întreprinzători (întreprinderi familiale, întreprinderi individuale, persoane fizice autorizate) în vederea diversificării activităților, creșterii competitivității economice și sporirii locurilor de muncă în localităţile din zonele montane defavorizate punându‐se accent pe utilizarea resurselor regenerabile sau secundare.

8. Sprijinirea IMM‐urilor / a persoanelor ce derulează activități specifice menite să sprijine turismul:
‐ meșteșuguri / produse locale de artizanat,
‐ activități agricole și non‐agricole,
‐ activități de marketing,
‐ piețe de desfacere pentru produse și servicii locale,
‐ certificarea produselor specifice regionale / a produselor din zonele montane.

9. Susținerea investițiilor în infrastructura de turism (renovarea / reabilitarea unităților de cazare, campinguri / refugii / adăposturi / cabane, crearea de noi mijloace pentru petrecerea timpului liber, marcarea traseelor turistice montane, crearea traseelor / potecilor tematice, amplasarea panourilor interpretative precum și a indicatoarelor);

10. Implementarea unor proiecte pilot cu titlu de exemple de bună practică pentru destinaţiile ecoturistice;

11. Sprijinirea investițiilor în tehnologii inovative;

12. Sprijinirea creării și dezvoltării de capacități de prelucrare și valorificare superioară a produselor pădurii;

13. Stimularea antreprenorialului socio‐cultural în vederea păstrării și transmiterii meșteșugurilor și tradiţiilor populare;

14. Încurajarea creării formelor asociative pentru protejarea cunoștințelor tradiționale (mărci colective) și pentru comercializarea produselor artizanale;

15. Susținerea dezvoltării pieței de artă populară și a reţelelor de distribuţie;

Cu alte cuvinte cei care doresc să pornească sau să dezvolte o afacere la tară, in zone montane defavorizate vor avea sanse mari de a obtine bani pentru a-si transforma visele in realitate.
Celor interesati de accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea unor afaceri in zonele rurale le recomandăm să consulte periodic site-ul Agenţiei pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – AFIR (fosta APDRP).

Multă baftă !

Echipa RuralOnline