Analiza economică a spaţiului rural românesc realizata de MADR conduce la ideea ca mediul rural ofera in continuare numeroase oportunitati de afaceri

[22/08/2014]

Pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost publicată noua analiza socio-economică a spaţiului rural românesc. Aceasta analiză este interesantă deoarece punctează destul de bine problemele care există in spatiul rural românesc, dar in acelasi timp scoate in evidentă si o serie de oportunităti care ar putea fi valorificate de cei care isi desfăsoară activitatea in mediul rural si mai ales de cei interesati de initierea unor noi afaceri la tară.

In continuare vom prezenta cateva aspecte interesante ale analizei realizate.

Cu o suprafaţă totală de 238.391 km2 şi o populaţie de 21,356 milioane de locuitori, România se situează pe locul 7 în UE27, atât după suprafaţă (6,0%) cât şi după populaţie (4,25%). In 2012, spaţiul rural avea o suprafață de 207 522 km2 (87,1%), iar pe acest teritoriu locuia 45% din populația României.
În planul dezvoltării economice din păcate România are o pozitie codasă în UE27, ponderea în PIB-ul european fiind de numai 1% (în 2012). PIB-ul pe locuitor (euro) raportat la media UE27, în termeni de PPS/locuitor (valoarea produsului intern brut pe cap de locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard), reprezintă doar 49%.

Sectorul agricol şi economia rurală, în general, continuă să aibă potenţial de creştere substanţial, încă insuficient exploatat. Agricultura a generat 7103 mil. Euro valoarea adăugată brută (VAB), reprezentând 6,0 % din totalul VAB. Evoluţia distribuţiei VAB pe sectoare de activitate relevă scăderea continuă a ponderii agriculturii (6,4% din VAB total în 2010; 6,0% în 2012) în favoarea sectoarului secundar (42,1% în 2010; 42,3% în 2012) şi terţiar (51,5% în 2010; 51,7% în 2012). Acest fenomen este oarecum normal deoarece si in celelate state membre contributia agriculturii la realizarea valorii adăugate brute (VAB) este mică in comparatie cu industria si celelate sectoare.

Productivitatea muncii în 2012 în agricultură, silvicultură şi pescuit a fost de 2464 Euro / persoană ocupată, fiind de aproape 5 ori mai mică decât media naţională (12.527 Euro / persoană ocupată), pe când în sectorul secundar (industrie şi construcţii) și terțiar, valorile înregistrate au fost de 1,5, respectiv 1,3 ori mai mari.

IMM-urile din rural implicate în desfășurarea activităților non-agricole (industrie, servicii şi turism rural) au o pondere redusă.
Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011. În anul 2011, densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori la nivel naţional era de 23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori.
Dezvoltarea afacerilor la scară mică este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă / obţinere de venituri în spaţiul rural, atât pentru economiile deja dezvoltate, cât şi pentru cele în curs de dezvoltare.
Analiza micro-întreprinderilor din spaţiul rural evidenţiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde necesităţii de a furniza locuri de muncă pentru populaţia din spaţiul rural.

În ceea ce privește infrastructura de turism, capacitatea de cazare (număr locuri) la nivel național a înregistrat o evoluţie favorabilă în perioada 2005-2012. În mediul rural a avut loc o dublare a locurilor de cazare, în special în pensiunile agroturistice (reprezentând în momentul actual, peste 90% din capacitatea de cazare a structurilor de primire turistică din rural), crestere datorata, în mare parte, sprijinului financiar acordat prin fondurile europene. Cu tot acest suport, turismul rural nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfăcător, în special din punct de vedere al calității infrastructurii și a serviciilor furnizate.

Sectorul cooperatist agricol, comparativ cu cel din statele membre, este insuficient dezvoltat, iar tendinţa este de reducere. În anul 2005 numărul unităţilor cooperatiste era de 108, iar în 2010 s-a redus la 68 de unităţi.

Un aspect important: spre deosebire de cooperativele europene, cooperativele româneşti îşi desfăşoară activitatea în sfera productivă şi nu în domeniul procesării sau al marketingului.

Asa că, dacă analizăm cu atentie aceste informatii vom intelege cat de mari sunt oportunitătile pentru cei interesati să dezvolte afaceri la tara, căci:

- intr-o arie in care productia pe persoană ocupată este de aproape 5 ori mai mică decât media naţională este evident că intr-un timp relativ scurt se va inregistra o crestere semnificativă, căci astfel de decalaje nu rezistă perioade indelungate, ceea ce indirect ne conduce la ideea că vorbim despre o arie cu potential ridicat de dezvoltare;

faptul că dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural si faptul ca densitatea IMM-urilor este de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori ne conduce la ideea unui mediu cu o concurentă scazută, de unde rezultă si o sansă mai mare de initiere a unor afaceri de succes;
slaba dezvoltare a turismului rural inseamnă o oportunitate pentru cei care vor si pot să ofere servicii de calitate in domeniul turismului rural. Asta cu atat mai mult cu cat zonele rurale romanesti sunt considerate de străini ca fiind adevărate comori, datorită peisajelor frumoase si mai ales a modului in care s-au conservat obiceiurile străvechi.
reducerea numărului de ateliere de prestări servicii şi a unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti a lasat “un gol pe piata”, care deocamdată nu a fost ocupat de nimeni.

Intr-adevar există si cativa factori care reduc din entuziasmul celor care doresc să investească la tara. Primul ar fi faptul ca populatia din mediul rural este in scadere. În perioada 2005 – 2011 populaţia rurală a scăzut cu 65 646 de persoane, iar conform prognozelor demografice scăderea acesteia va continua în ritm moderat, până în 2015, după care urmează un declin accentuat în perioada 2015-2050. Un alt factor negativ este acela că in in zonele rurale veniturile sunt relativ scăzute, comparativ cu zonele urbane (la nivelul anului 2011 – 503 euro/gospodărie în rural față de 621 euro/gospodărie în urban). Ponderea veniturilor (atât în numerar, cât şi în natură) din agricultură reprezintă 42% din venitul total brut/gospodărie în zona rurală, în timp ce salariile se situează în prezent în jurul procentului de 26%.

Dar pană la urmă oportunitatile sunt mai mari decat constrangerile si ca atare se poate spune că merită să investesti intr-o afacere la tară.

Echipa RuralOnline

Inscris la categoria: Afaceri la tara